Vacanţă Spania – Sejur Costa del Sol, Benalmadena, HOTEL PLAYA BONITA

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu când mă gândesc la vacanţe … îmi trece prin cap numai soare, mare, plajă, linişte, înot, cocktail şi umbreluţe. Anul trecut am ales o ofertă foarte interesantă de vacanţă în Spania, în Costa del Sol, la Benalmadena , HOTEL PLAYA BONITA. Bineînţeles că ne-am uitat întâi în buzunar şi am stabilit bugetul. La cei 400 Euro/persoană era cel mai bun preţ pentru un hotel de 4 stele în Spania. Vedem că sunt şi o groază de excursii opţionale în ofertă şi nu mai citim chiar atent toate nebuniile pe care le scriu agenţiile pe acolo. Biletul a fost achiziţionat prin Octav Tours.

Totul a decurs excelent, am achitat excursia, am luat bilete, am pregătit bagajele etc. Nu trebuie să vă mai spun că primele şi cele mai importante obiecte din bagaj erau aparatele foto, încărcătoarele şi multele accesorii pentru ele. A fost prima ieşire din ţară pentru Canon-ul meu EOS 400D . Aş fi vrut să fac câteva fotografii de pe geamul avionului dar era puţin mai greu de utilizat în condiţiile în care aveam în faţă un semn mare cu interzis fotografiatul. A intrat în scenă atunci micul japonez Panasonic FS30. Din păcate fotografiile n-au ieşit cine ştie ce … aşa că nu vi le arăt 🙂

Când ne uităm mai atent în avion, vedem că sunt o mulţime de persoane … cu părul alb care îşi împărtăşesc impresiile despre ultimele vacanţe prin Franţa, Rusia, Germania, Olanda, Italia etc. Noi ne făceam mici în scaun … să nu cumva să ne întrebe şi pe noi ceva … eram la prima ieşire din ţară 🙂 . Nu mică ne-a fost mirarea când am ajuns în aeroportul din Malaga şi lângă tipul cu pancardă care ne aştepta erau adunaţi vreo 20-30 de moşuleţi. Eram într-o excursie destinată seniorilor. Noi am fost cei mai tineri şi ulterior am aflat că cea mai în vărstă persoană avea venerabila vârstă de 85 de ani. Ne-am uitat unul la altul … se putea vedea cu uşurinţă că amândoi ne abţinem de la un  „facepalm” 🙂

Am ajuns la hotel, cazarea a durat fix 60 de secunde, pentru că aveam deja completată o fişă încă de pe drum. Camera super OK, spaţioasă, cu 2 paturi de 2 m lăţime lipite unul de altul, vedere la mare, totul curat şi îngrijit. Chiar ne-a surprins plăcut. Am avut all inclusive şi pot spune că n-am mâncat nicăieri mai multe bunătăţuri pe săturate ca aici. Restaurantul avea multe mese, vedere superbă, personal atent şi săritor. Ce m-a surprins a fost că toţi vorbeau cu noi în spaniolă de parcă eram toţi de acolo. Nu ştiu cum se înţelegeam ceilalţi, eu avem noroc că Elena s-a uitat mult la telenovele şi a mai prins câte ceva. Eu ziceam „sí” la orice 🙂 . După ce am mâncat ne-am plimbat puţin prin împrejurimi, să căutam ceva magazine. Bineînţeles că am luat cu mine aparatul foto. Am fotografiat fiecare ficus, trandafir japonez, palmier, cactus pe o rază de 500m 🙂 Pe urmă mi-am dat seama că erau defapt peste tot.

A doua zi am plecat în prima excursie. Era doar 6:00 dimineaţa când ne-am întâlnit cu moşuleţii lângă autocar. Toţi erau fresh şi abia aşteptau drumul de câteva ore bune. Numai noi eram adormiţi. Pentru că am luat biletele în excursiile opţionale chiar din ţară, am avut primele locuri în maşină. Am simţit la înjurături şi la cuţite aruncate în spate … Noi cei mai tineri, moţ în faţă. Am făcut o groză de fotografii prin parbrizul imens, însă era destul de întunecat şi nu au ieşit spectaculoase. Oricum … am mers numai pe autostrăzi, cu leandrii roz pe mijloc şi dealuri întregi de măslini şi asta km întregi.
Prima excursie a fost în Sevilia. În Plaza de España şi dacă stai o zi întreagă n-ai cum să te plictiseşti. Am făcut o groază de fotografii. Cu greu le-am putut alege doar pe cele 6 de mai jos. Pentru că ne-a lăsat mai liberi ghidul, noi am luat-o la pas mai departe de grup să facem fotografii şi ne-am impacientat niţel când n-am mai recunoscut pe nimeni pe acolo. Noroc că ştiam drumul şi am prins grupul exact când se numărau la îmbarcare 🙂

Am ajuns apoi la Catedrala de Santa María de la Sede din Sevilia. Era o coadă imensă la intrare. Am zis că acolo stăm 2-3 ore până reuşim să intrăm. Ghidul ne-a dus la o intrare din lateral, a luat câteva buletine ale persoanelor peste 75 de ani şi am intrat pe motiv că nu se poate ca aceştia să aştepte atâtea ore în căldură. V-am spus cât de mult îmi place sejurul cu seniorii? Aveam timp să fac fotografii peste tot, deoarece ei tot îl implorau pe ghid să meargă mai încet :). Tot aici am fost printre puţinii care au urcat până în Giralda, turnul de 104 m, minaretul rămas de la vechea moschee.

Am plecat grăbiţi apoi spre Gibraltar. După vreo 200 de km am ajuns La Linea de la Concepción, oraşul cu cea mai crescută criminalitate din Spania. Aici pe coastă poţi cumpăra apartamente cu doar 10.000 de Euro. Problema este că-ţi este cam frică să ieşi seara pe stradă. Peste tot sunt poliţişti care te legitimează. Este raiul marocanilor fugiţi de la ei din ţară. Ne-a povestit ghidul o groază despre neînţelegerile între Gibraltar şi Spania. O rivalitate care ţine de o groază de timp şi totuşi nici în zilele noastre nu s-a stins. La graniţă totul e decurs foarte rapid. Imediat cum am trecut de graniţă, am stat la stop să aterizeze un avion. Aeroporul din Gibraltar se intersectează cu şoseaua pe unde se intră şi se iese din ţară. Am parcat autocarul şi apoi am plecat spre telecabina care urcă pe Gibraltar. Ghidul i-a sfătuit pe moşuletii mai înceţi să se plimbe pe la magazine mai bine. Cei 4 km dus-întors până la telecabină s-ar putea să-i obosească prea mult. Dutyfree-urile aveau marfă pentru toată lumea. Din păcate nu poţi trece decât cu un singur litru/persoană din fiecare băutură înapoi în Spania. Noi am luat-o repede la pas cu un mic grup de „tinerei”. Parcă aveau motor, abia ne ţineam după ei :). Fiind un mic grup, am primit şi un mic discount la bilete. Ajunşi sus am fost întâmpinaţi de singurele maimuţe în libertate din Europa, Macacii de pe Gibraltar. Am fost sfătuiţi să nu ne apropiem de ele prea mult. Un domn a făcut imprudenţa de a enerva-o pe una care nu stătea cu faţa când vroia el să o filmeze şi a fost alergat la propriu până în telecabină. A plătit vreo 10 euro şi n-a stat nici 30 de secunde sus :). Noi am făcut o groază de fotografii, din fericire vremea a ţinut cu noi şi s-a putea vedea puţin şi Africa. Am avut aici ocazia de a testa şi obiectivul Canon 55-250 pe care l-am tot cărat cu mine … Abia am ales fotografiile de mai jos să vă puteţi da seama puţin de atmosfera de acolo. La întoarcere am luat şi noi ca tot omul, un litru de rom şi unul de wiskey … să nu zicem că nu am profitat de ofertă.

A doua zi, trezirea iar pe la 6. Am plecat sprea Tarifa pentru ca de acolo să trecem în Africa prin strâmtoarea Gibraltar, în Tanger. Acolo ne aştepta un autocar de 5 stele. Doar că la ei 5 stele înseamnă vreo 2-3 la noi :). A fost totuşi bine până la urmă … măcar avea AC. Ne-a plimbat niţel prin oraş. Parcă eram într-o altă lume. De la case din chirpici, la sedii de bănci imense, de la Loganuri TAXI de un verde prăzuliu până la limuzinele negre, de la femei în blugi până la femei acoperite care mergeau la 3 m în spatele bărbatului. Este un oraş al contrastelor. Am intrat şi pe terasa unui hotel de 5 stele să vedem o superbă plajă la Atlatic. Am fost duşi apoi pe jos prin vechiul oraş. Străduţe înguste. Miros de vechi. Oameni dubioşi. Oferte la tot pasul pentru diverse, vreo doi mi-au arătat subtil punguţe cu droguri etc. Tot timpul însă am fost flancaţi de nişte tipi de acolo care salutau pe toată lumea şi am fost rugaţi să nu cumva să rămânem în urmă că nu răspundeau pentru noi dacă ieşeam din grup. Am ajuns la un restaurant unde am fost întâmpinaţi foarte bine. Mâncarea nu pot spune că a fost una spectaculoasă. Eu am mâncat tot ce mi s-a dat. Cred că am avut noroc cu ceaiul de mentă foarte concentrat care ni s-a dat la final, totuşi :). Apoi am plecat şi am avut timp să colindăm vestitul bazar. Nu ne-am aventurat noi foarte mult dar trebuia să ne testăm şi noi abilităţile de negociere, nu? Am plecat de acolo cu o brăţară care valora de 50 de ori mai mult decăt preţul iniţial. Cred că am luat-o doar de 2-3 ori mai scumpă. Apoi am negociat cât am stat la o cafea şi am luat nişte portofele care de la 10 euro/buc am reuşit să le scoatem la 10 euro … 6 bucăţi. După ce le-am luat ne-a întrebat dacă suntem români…că doar ei vor să-i jefuiască aşa :)). Am întâlnit şi câţiva ţigani mioritici pe acolo … dar era greu să-i deosebeşti de ceilalţi … marocani. A fost o experinţă interesantă pe care o recomand tuturor dar pe care probabil nu aş mai încerca-o.

A treia zi eram deja super obosiţi. Plecare iar pe la 6 ca să ajungem în Granada. Eram fericiţi că parcă şi moşuleţii au tras un pui de somn până am ajuns. Trebuia să fim exact la ora specificată la Alhambra deoarece acolo se intră pe baza rezervării făcute cu cel puţin o lună înainte, altfel stai la o coadă de cel puţin 5 autocare pline. Ne-am plimbat ore întregi prin toate clădirile, grădinile şi am făcut sute de fotografii. Era un traseu de urmat pe care nu aveai cum să nu-l nimereşti pentru a vizita totul. Din când în când erau filtre unde îţi era verificat dreptul de acces în acea zonă. Totul foarte bine pus la punct şi curat. Chiar am stat pe o bancă, ne-am odihnit şi am ascultat păsărelele puţin.

Am plecat apoi spre Cordoba, să vizităm Mezquita. Am traversat podul peste Guadalquivir şi am petrecut apoi câteva ore bune în curtea interioară şi apoi pe străduţele din jurul moscheii devenite catedrală. Drumul de întoarcere a fost destul de lung şi mai mult am adormit. Abia aşteptam ziua când puteam merge şi noi la plajă.

În a 4-a zi ne-am trezit atât de târziu încât era să pierdem micul dejun. Am stat toată ziua să lenevim. Am mers la plajă şi am încercat să facem baie. Din păcate apa a fost atât de rece în Marea Mediterană că mai mult de 20 de minute eu n-am înotat. Nici piscină exterioară nu a fost mai caldă, din păcate. Seara ne-am plimbat pe jos până tărziu pe faleză.

În ziua a 5-a am plecat singuri în Torremolinos. Am luat autobuzul din faţa hotelului şi ne-am dus în bazar. Normal că în autobuz ne-am întâlnit cu câţiva moşuleti. Mergeau şi ei tot acolo. Când am ajuns acolo şi am văzut că era exact ca oborul nostru din Ploieşti de acum ceva vreme, cu tarabe şi marfă înşirată peste tot am dat o tură şi ne-am retras pe o terasă în apropriere. N-am luat nimic şi ne-am întors la hotel şi după-amiaza am mai stat la plajă.

În a 6-a zi am plecat tot singuri cu autobuzul să vedem Stupa din Benalmadena şi raiul fotografilor, Expoziţia de fluturi vii, Mariposario de Benalmadena. Bineînţeles că iar ne-am întâlnit în autobuz cu moşuleţii de cu o zi înainte. Ei mergeau mai departe, într-un alt oraş. Din cei 1500 de fluturi cu care se laudă expoziţia, cred că am fotografiat 1499. A fost extraordinar de frumos să-i vezi cum zboară peste tot. Din păcate era foarte foarte cald şi n-am putut sta chiar aşa de mult pe cât doream.

A fost un sejur excelent. Ce nu prea mi-a plăcut a fost că având atâtea de văzut am cam răbdat de foame, pentru că nu mai ajungeam seara să prindem la 22 masa de seară şi mâncam doar ceva resturi reci rămase. Într-o excursie am oprit la un „han” să mâncăm. Totul era în spaniolă, nimeni nu vorbea engleza … Am văzut şi eu pe acolo scris MENIU şi am am comandat Meniul 1. Nu ştiam la ce să mă aştept dar a fost o mâncare cu fasole şi nişte cârnaţi de taur de m-am lins pe degete. În rest mâncarea la restaurant a fost foarte variată, proaspătă şi bună. Am făcut aproape 2000 de fotografii. Cu greu le-am selectat pe acestea 35 ca să îmbunătăţesc experienţa relatării sejurului din Benalmadena. Închipuiţi-vă povestea fără ele. Cred că s-ar fi pierdut mult din atmosfera creată. Aşa că oriunde v-aţi duce, să aveţi un aparat foto la voi şi să fotografiaţi tot ce se poate.