Iar la cumpărături

Am fost la cumpărături pe la OBI, Praktiker, Bricostore etc. Căutam lopeți de zăpadă. Mai multe bucăți.

La unul dintre magazine (cred că știți și care) e tot timpul un tip cu ceva handicap locomotor care stă la intrare și ajută clienții să care obiectele mai voluminoase și cărucioarele pline ochi. Fie că vrei, fie că nu vrei, fără niciun preaviz, pune mâna pe ele și până nu te vede cu ele urcate în mașină nu se lasă. E acolo de ani buni și se plimbă prin magazin de parcă e angajat acolo. Încearcă și el să câștige un ban cinstit. Nimic de zis.

Când am ajuns eu la intrare în magazin, îl văd cum ajuta pe cineva să care un coș plin de lopeți de zăpadă și-l întreb dacă le-a luat pe toate sau mai găsesc în magazin. El: „Daaaa, mai sunt o groază!” . Când ajung acolo, mai era una singură. Merg la departamentul Grădină și întreb pe tanti dacă poate verifica stocul după codul de bare. Îmi zice rapid că e ultima. Puțin bulversat de răspunsul prea rapid, dau să ies din magazin, când văd că la intrare, biroul de informații e liber. Zic să mai fac o încercare și o rog pe tanti de acolo să verifice stocul. Butonează rapid codul și-mi zice: „Mai avem 38 de bucăți! Stați că sun acum la dep. Grădină să le pregătească pentru dvs.”

Tipul de care v-am vorbit mai devreme, atât a așteptat. M-a văzut că intrasem fără coș și deja era cu coșul pregătit și până să-mi dau eu seama, deja era în drum spre dep. Grădină. Până am ajuns eu, deja erau încărcate lopețile în căruțul lui. Mă așteptam ca tanti care mi-a zis că nu le mai are pe stoc, să nici nu dea ochii cu mine. Când colo, ea mă aștepta mândră lângă cărucior, să-mi înmâneze un bilețel din acela pe care scrie că m-a consiliat și ea a făcut vânzarea, pentru a-l da la casă. Cum să ai atâta tupeu? Cum? Am luat bilețelul și l-am aruncat în primul coș pe care l-am găsit.

Tipul deja se pregătea să împingă căruciorul spre casele de marcat, când mi-am adus aminte că am plecat fără portofel și am doar cardul de firmă. I-am zis că-i mulțumesc pentru că vrea să mă ajute, dar n-am nici măcar 1 leu să-i dau. Cu o rapiditate față de care viteza luminii ți s-a fi părut un tren Regio, tipul a făcut stânga împrejur și a dispărut prin magazin. Bine că mi-am dat seama la timp. Cred că-mi dădea și cu o lopată în cap dacă mă ajuta până la mașină și nu aveam ce să-i dau.

3 păreri la “Iar la cumpărături

  1. Inchiriere auto

    Interesanta poveste. Experientele sunt acele lucruri care ajuta cel mai mult si cel mai bine in viata.

  2. PTC

    Pe timpul iernii este imposibil de gasit o lopata..prin acesta experienta am trecut si eu!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.