Scurt istoric lung despre Băicoi:
Orașul Băicoi este situat în mijlocul județului Prahova pe următoarele coordonate: 45,02 grade latitudine nordică și 25,52 grade longitudine sudică la o distanță de 20 km nord de Ploiești, respectiv 16 km sud de Câmpina, la un nivel mediu de 250 m deasupra mării. Înălțimea maximă (406 metri), raportată la nivelul mării, se atinge pe Dealul Ţintea. Oraşul se întinde pe o lungime de 17 km (de la intrarea în Tufeni dinspre Mislea până la ieșirea spre Găgeni – Canton). Conform rezultatelor parţiale de la recensământul din 2011, populaţia stabilă este de 17358 persoane. Cele mai importante obiective turistice sunt “Biserica Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” care adăposteşte picturi realizate de Nicolae Grigorescu în debutul carierei sale sau ruinele capelei prinţesei Trubetzkoi, aflate în parcul de lângă primarie.
Zona actualului oraş a fost intens populată încă din perioadele de timp îndepărtate chiar dacă suntem departe de a cunoaşte integral aşezările umane care s-au succedat pe acest teritoriu. La Ţintea au fost identificate monede dace imitând pe cele macedonene cu efigia lui Filip al II-lea , tatăl lui Alexandru Macedon (epoca fierului). Din această perioadă (341 î.H.) datează şi tezaurul de tetradrahme (imitaţii dacice ale monedei lui Filip al II-lea – regele macedonenilor) descoperite la Ţintea , dovedind intensificarea legăturilor geto – dacice de la sud de Carpaţi , cu lumea greco – macedoneană. Ulterior Burebista a inclus această regiune statului dac (82 – 44 î.H.). Din această perioadă atât la Ţintea cât şi la Băicoi au fost descoperite urme ale unei aşezări dacice. Alte urme , atestă o aşezare daco – romană şi ulterior una românească aparţinând culturii Dridu (sec. VIII – X). Atestarea documentară a orașului datează din 20 mai 1597, când Manole și Necula Logofăt au primit de la domnitorul muntean Mihai Viteazul moșia Băicoiului în schimbul moșiei Ploieștilor. Comuna Băicoi a fost declarată oraș în 1948, imediat după al Doilea Război Mondial.
Stema orașului Băicoi este un scut despicat. Semnificația elementelor: Lacrimile de argint și acvila bicefală de argint ieșindă fac aluzie la familiile boierești Ghica și Cantacuzino, familii care au deținut proprietăți în localitate. Din aceste familii se trage prințesa Cleopatra Trubetzkoi, care a deținut în Băicoi un palat și care a contribuit la ridicarea spirituală și culturală a localității prin ctitorirea unei biserici și prin înființarea unei școli. Brâurile negre simbolizează țițeiul, localitatea fiind cunoscută prin activitatea de extracție a țițeiului. Coroana murală, de argint, cu trei turnuri crenelate, semnifică faptul că localitatea are rangul de oraș.
Surse: Primăria Băicoi ; Wikipedia ; INSSE Prahova
Profund neimpresionat de mica descriere de mai sus, am hotărât să văd cu ochii mei oraşul, şi ce ocazie mai bună să prind decât super #BaicoiPhotoWalk -ul, organizat în premieră intergalactică de blogger-ului de căpătâi al oraşului, Dragoş Irimia. Întâlnirea s-a petrecut într-o frumoasă zi sâmbătă, 10 martie 2012, cu participarea a 6 bravi bloggeri prahoveni: Cristi (DevHell.ro) , Cătălin (cetele.info) , Aditză (aditza365.blogspot.com), Ciprian (fost editorialist pe 3ditorial.eu), Dragoş (3ditorial.eu) şi eu, Bogdan (cojo.ro).
Pentru că la Băicoi se fabrică cei mai delicioşi pufuleţi din galaxie, ne-am hrănit şi noi optimismul cu bax-uri de pufuleţi Gusto 100% naturali. Se spune că reţeta este închisă într-o capsulă de kriptonită, ascunsă într-un labirint cvradridimensional şi păzită de 7 centauri şi un minotaur. Dar eu sunt optimist, sigur a fost uitată în sertarul de sus al bucătarului şef, pe undeva prin fabrică. Poate dată viitoare facem o vizită şi pe acolo. Mi-ar plăcea să-mi deschid şi eu o fabrică să transform mălaiul în … „mălai” 🙂
Ne-am întâlnit în faţa liceului din Băicoi şi am pornit pe traseul stabilit în prealabil de ghidul nostru turistic cu atestat pufuleto-internaţional, Dragoş. Vremea frumoasă şi soarele destul de îmbietor ne-a permis o plimbare agale, cu multe opriri pentru fotografii.
Am ajuns la Biserica Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena destul de repede. Pe drum, Cristi tot scoate de prin buzunare diverse telefoane cu rezoluţii mai mari decât DSLR-ul meu. Pe lângă acestea, mai avea şi o mică săpunieră care avea rolul de a ne induce în eroare.
Ne-am îndepărtat încet de biserică şi am încercat să ajungem lângă lacul îngheţat. Eu eram destul de bine încălţat, însă ceilalţi mai optimişti au luat puţină apă la şosete când am intrat pe o uliţă mai puţin … modernizată.
Ne-am întors şi am zăbovit puţin în faţa primăriei oraşului Băicoi. O clădire frumoasă care îmbie cetăţenii să se apropie fără reţineri. Pentru a demonstra acest lucru, gardul instituţiei este invizibil.
După atâta mers, ne-am odihnit puţin şi ne-am recăpătat înspiraţia cu pufuleţii Gusto din dotare. La un moment dat i-am pierdut pe băieţi şi am rămas singur pe bancă. Neavând alt mod de comunicare intergalactică, am deschis o pungă de pufuleţi. Într-o nanosecundă toţi s-au teleportat şi au asaltat punga mea de pufuleţi.
Am continuat #BaicoiPhotoWalk spre ruinele capelei prinţesei Trubetzkoi. Ruine destul de optimiste după părerea mea. Vis-a-vis am intrat puţin în parcul „Clubul Copiilor Băicoi”. Culmea, chiar se auzea cum se desfăşoară o activitate culturală aici. Este mare păcat de lipsa fondurilor şi de interesul tot mai scăzut a tinerilor pentru astfel de activităţi 🙁 Au rămas puţini optimişti printre noi.
A fost o plimbare interesantă care mi-a dat ocazia de a descoperii câteva lucruri neştiute despre Băicoi. Cum ar fi:
- Pisicile păzesc gospodăriile mai bine decât câinii şi pot fi ademenite uşor cu pufuleţi GUSTO
- La fiecare intersecţie din Băicoi trebuie să iei pauza de pufuleţi GUSTO
- La casa căsătoriilor din Băicoi lume aruncă cu pufuleţi GUSTO pentru noroc, nu cu orez
- Câinii din Băicoi nu merg cu covrigi în coadă. Ei au pufuleţi GUSTO la discreţie
Votaţi cele mai optimiste fotografii realizate la #BaicoiPhotoWalk pe pagina de Facebook a pufuleţilor GUSTO şi realizatorul poate câştiga un bax de Ciocoleți delicioşi. Acest eveniment a fost sponsorizat de cei mai optimişti pufuleţi din galaxie, pufuleţii GUSTO, dar nu recunoaştem nimic 🙂 Mulţumim!
8 răspunsuri la “#BăicoiPhotoWalk”
Fotografia cu ruina bisericii e bestială.
Mersi! Efectul este de … efect 🙂
In sfarsit o campanie de bun simt care nu cauta doar sa-si promoveze produsul ci si produce ceva. Felicitari pentru fotografii, sunt superbe, mai ales cele cu ruinele capelei. Asa da!
frumos la baicoi… dar pufuletii sunt cam naspa, mie imi plac cei de la star de o MIE de ori mai mult! :)))) oricum, bv pt poze, sunt f. reusite!!!
foarte frumos !
este prima oara cand aud ca un oras are propia lui stema 🙂
Hmmm, sunt prahoveanca si habar nu aveam ca pufuletii Gusto, cei mai buni pufuleti, sunt facuti la Baicoi!
Lacul inghetat care din pacate nu mai exista. Cand eram copil erau acolo 2 lacuri. Primul a secat prin anii 90. Al 2-lea in ultimii 5 ani. S-a ales praful de locurile dragi copilariei mele. Niciun interes din partea autoritatilor de a salva lacurile.