Prima cameră foto digitală

Pasiunea mea pentru fotografie este probabil o moştenire genetică. De mic, cartea mea preferată era una despre fotografie, la un an şi ceva îi rodeam cotorul cartonat cu cea mai mare plăcere. Mai târziu, diafilmele proiectate pe pereţi erau distracţia maximă de sâmbătă seara. Nu înţelegeam prea bine modul lor de funcţionare aşa că am avut eu grijă să stric la un moment dat proiectorul. Mai târziu, diapozitivele pe care le-am descoperit într-o cutie pitită bine de tata m-au făcut şi mai curios. Cum se poate face o „fotografie”? Puţin mai mare fiind, am primit permisiunea de a asista la developarea unor fotografii alb-negru în bucătăria proprie. Mă distram la nebunie când intram în camera unde tatăl se chinuia să scoată filmul din aparat, fără să-l voaleze. Sistemul de uscare al fotografiilor, un adevărat magnet pentru mâinile mele neîndemânatice s-a răzbunat o dată pe mine, făcându-mi o mică zgârietură la picior într-o după-amiază liniştită. Mai târziu, am şi reuşit să fac câteva fotografii cu aparatul tatei. Nu foarte reuşite, dar am prins repede microbul.

A urmat o perioadă în care aparatele foto chinezeşti pe film erau în mare vogă. Nu trebuia decât să apeşi pe buton şi fotografia era gata. Mergeai la studioul foto şi vedeai câte din cele 36 de poziţii ţi-au ieşit. M-am tot jucat cu astfel de aparate şi din când în când scanam fotografiile să le am şi pe calculator. Totul s-a schimbat într-o frumoasă zi de iulie. Tocmai trecuse ziua mea şi am spus că nu-mi doresc nimic altceva decât o cameră foto digitală. Am primit acordul şi am dat comandă la firma mea preferată. A durat aproape 2 săptămâni să ajungă comanda. În sfârşit, pe 2 iulie 2003, am pus pentru prima dată mâna pe o cameră foto digitală. Un Benq DC 1300 (care mai funcţionează şi acum). Costa aproape cât un salariu mediu pentru acea perioadă. Aşa a crescut pasiunea mea pentru fotografie şi mai mult.

 Camera avea incredibila rezoluţie de 1.3 Mpx (1280 x 1024 imaginea) şi memoria internă de 16MB. Putea filma la 640 x 480 şi avea blitz incorporat. Cele 63 de grame (cu tot cu 2 baterii AAA) mă ajutau să o iau peste tot pe unde mergeam. Fotografiam fiecare floricică mai colorată cu ajutorul obiectivului F2,8 şi distanţă focală 50mm. Mititica asta a fost excelentă pentru acea perioadă. A primit şi o căzătură serioasă de la aproape 1,5 m şi tot mai funcţionează.

Câteva fotografii să vă arăt calitatea camerelor foto digitale de atunci (şi măiestria mea, bineînţeles) 🙂 :

Cu achiziţia următoarei camere foto a fost o adevărată aventură. După îndelungi căutări, mă hotărâsem la o Konika Minolta. Am întrebat la toate magazinele posibile din Ploieşti şi nimeni nu o putea aduce. După un drum la Braşov la reprezentanţa KM de acolo şi la promisiunile celor de acolo că o vor aduce, am tot aştept-o câteva luni. Din păcate, n-a mai sosit 🙁 . M-am reorientat atunci şi am găsit la reprezentanţa Panasonic din oraş o bijuterie de cameră foto. Astfel, prin 2006 mi-am luat cu aproape 10.000.000 lei un LZ2 gri superb.

Faţă de Benq, mă simţeam ca de la de Dacia la BMW. O groază de setări manuale, ecran LCD, zoom 6X, 5 MPx , stabilizator imagine, ce să mai, era o nebunie! Mi-a luat ceva timp până am învăţat toate setările. Eram tare mândru când mergeam prin excursii şi făceam sute de fotografii. A fost o perioadă când experimentam diferite setări şi eram autodidact. Zeci de mii de fotografii am relizat cu el. Încă merge la perfecţie dar acum stă cuminte prin bibliotecă. Nici de el nu m-am putut despărţi. Abia aştept ca micuţa mea să crească şi să-i placă să se joace cu aparatura mea 🙂

Următorul pas în categoria camere foto digitale a fost un salt uriaş. Prin 2008, cu banii câştigaţi în primul meu an de muncă (la firma de unde mi-am luat primul aparat foto), mi-am luat un CANON EOS 400D. Deja puteam spune că mă joc de-a fotograful. Am fost vrăjit imediat de calitatea fotografiilor şi de sunetul acela minunat la apăsarea declanşatorului.

Faţă de Panasonic, focalizarea mi se părea instantă. Un aparat care mi-a adus o groază de satisfacţii, un aparat pe care l-am cărat prin toate excursiile, pe toţi munţii, prin toate ţările pe unde am umblat. Încă este aparatul foto pe care mă pot baza aproape în orice situaţie, fără prea multe accesorii foto ajutătoare. Nu am obiectiv cu stabilizare şi nu poate filma dar face nişte fotografii excepţionale. Am tot experimentat şi eu zic că se vede o îmbunătăţire. Voi ce ziceţi?

Toate fotografiile de mai sus sunt exact cum au fost scoase din aparat. Nu am făcut nici o modificare la ele, nici măcar un crop. În momentul acesta, arhiva mea de fotografii are peste 64.000 de fişiere şi creşte în continuu, mai ales acum cu micuţa Cristina.

Acum 2 ani, i-am făcut cadou soţiei un Panasonic DMC-FS30. Era necesar în familie şi un compact care să filmeze HD şi să fie mai uşor de cărat. Sora mea a primit cadou un Benq x835 şi mai târziu un Panasonic LZ10. Tata se distrează cu un Panasonic Lumix DMC-FZ18 . Mătuşa a avut un Canon S2 IS şi de un an m-a întrecut, are un Canon EOS 600D cu care face fotografii superbe. Verişoara de la un Nikon mai vechi a trecut la Canon PowerShot SX220 IS. În concluzie, o familie pasionată de fotografie.

Probabil urmează şi pentru mine un nou upgrade în curând. Încă nu sunt hotărât însă: un nou DSLR nou sau un mirroless. Fiecare are avantaje şi dezavantaje şi nu pot alege încă un câştigător. După ce reuşesc să găsesc o cameră perfectă, intru repede pe Market-photo.com şi mă uit ce accesorii să-mi mai cumpăr. Mi-ar plăcea să-mi fac un mini studio la mine acasă, cu lămpi de studio, softboxuri, umbrele şi blende reflectoare toate achiziţionate de la Market–photo.com, dar s-ar putea să trebuiască apoi să dorm cu ele afară, în faţa blocului când le vede soţia 🙂

Mi-aş lua totuşi un Kit lumina continua Quantuum LH40 Light + cort la 641 lei. Vreau să ofer fotografii cât mai bune în cadrul review-urilor de produse pe care le fac.

Pe lista de cumpărături ar urma un obiectiv Samyang 24mm 1:1.4 ED AS UMC . La Canon e mult prea scump un asemenea obictiv şi pentru că îmi face cu ochiul noul lor mirroless, EOS-M probabil l-aş putea folosi atât la DSLR-ul vechi cât şi la mirroless cu ajutorul Mount Adapter EF-EOS M.

Fotografiile mă ajută să-mi aduc aminte de cele mai frumoase momente ale vieţii. Cele peste 64.000 de fotografii sunt momentele mele de libertate. Momente în care am capturat o fărâmă de istorie.