Arhive etichetă: vecini

vecini nebuni

Ieri seară, în timp ce spălam vasele în bucătărie, am fost uimită să văd o luminiţă de laser roşie umblând pe mine. Intrigată, mă întorc să cat sursa luminiţei, bombănind în gând, oare m-am tâmpit eu, de văd lumini sau cineva face glume proaste la ore târzii din noapte. Apăi mă uit în jur.. nimeni în bucătărie, mă uit în spate..nimeni în living. Prin urmare, îmi încerc ultima variantă şi ridic privirea sticloasă de căprioară vînată, şi ce-mi zăresc ochişorii: la etaj era vecinul meu Moritz, trotilat bine, pointing a laser machine gun at me! Mai târziu aveam să aflu că era de jucarie, pfiu, dar iniţial m-am cam speriat căci ştiam că tipul a făcut armata în Germania. Apoi a încercat să mă calmeze zicându-mi că aşa face el cu toţi vecinii lui. Oo da, asta chiar nu m-a calmat! Tot ce îmi trecea prin minte, era cum dracu’ scap eu de individul ăsta în seara asta?! căci ştiam că are obiceiul să se întindă la vorbe. A venit apoi, spre oroarea mea, să-mi explice cum că jucaria lui seamănă foarte tare cu mitralierele pe care le-a folosit în armată în Germania, cu mici diferenţe, menţionate în detaliu. Mai mult, mi-a explicat şi originile ei: un haşiş dealer pakistanez care a stat în căminul de alături i-o dăruise. Nu avea nici un fel de gloanţe în ea, dar nu s-a lasat până nu şi-a împuşcat prada, care eram io, cu un glonţ făcut dintr-o bucăţică de hârtie înmuiată în apă. Deja incepuse să se repete şi mă tot gândeam cum să evadez, eventual şi într-un mod mai subtil, dar am fost salvată când o altă vecină a venit să-şi facă un ceai. În timp ce asculta „încântată” aceleaşi poveşti, eu am tulit-o repejor la mine în cameră.

Mda e foarte simpatic Moritz ăsta. Mereu când vorbim mă întreabă cum mă cheamă, dar mereu uită, beat fiind. Are şi el rude în România, în Sighişoara, dar nu le-a vizitat niciodată şi e foarte dezamăgit când află din ce parte a ţării vin: Oh, from Valahia! Yeah there are no mountains there, are el ce are cu munţii. Mai drăguţ e că am aflat că tipul n-ar trebui să bea, căci ia medicamente, dar mai mereu îl vad cu o bere în mână. A, şi o să fie profesor după ce îşi termină studiile, oh I fear for those poor kids! Singura lui problemă e că n-are şi el o prietenă, Fetelor, dacă sunteţi interesate, let me know că vă fac lipeala, doar Moritz e băiat bun. Nu e agresiv sau libidinos, doar vorbeşte foarte tare şi mai aleargă în patru labe pisicuţe prin living când se îmbată.
Ah ce lume, ce lume. Dacă aveţi şi voi vecini la fel de interesanţi, vă rog, nu-i păstraţi pentru voi, povestiţi-ne şi nouă despre ei 🙂