Panasonic LX100 review – Lumix cu filmare 4K

De foarte multe ori, la plecarea în concediu, se pune problema: „Ce aparat/e foto luăm cu noi?”. Evident, eu vreau DSLR-ul și obiectivele pentru o calitate superioară a fotografiilor și filmulețelor, soția vrea ceva micuț care să fie la îndemână oriunde, iar copii vor ceva fun, cu care să se poată juca și ei dea fotograful. Cum niciunul dintre noi nu cedează, a trebuit să plecăm cu 3 camere foto: DSLR-ul personal, Panasonic LX-100 și Olympus TG-3. Mai jos, voi încerca să fac un scurt review al bijuteriei numite Panasonic Lumix LX-100, nu din punct de vedere al unui fotograf (pentru că nu sunt), ci din punct de vedere al unui călător entuziast, care dorește să aibă aminitiri cât mai plăcute și frumoase din vacanță. Toate fotografiile au fost realizate fără trepied și se găsesc în versiunea originală pe contul de flickr. Nu am editat absolut nimic la ele (nici măcar crop sau îndreptări), sunt exact cum au ieșit din aparat.

Mulțumesc F64 Studio pentru profesinalism și pentru ocazia de a testa acest aparat foto!

Panasonic a anuntat modelul LX-100 pe 15 septembrie 2014, o cameră foto compactă pentru entuziaști, cu un senzor mare de 4/3″, senzor de 16 MPx și un obiectiv fix LEICA DC VARIO-SUMMILUX echivalent 24-75mm (zoom aproximativ 3X) cu F1.7- F2.8. Filmeaza 4K la 30 fps, are Wi-fi incorporat, are viewfinder cu rezoluție XGA și un LCD fix de 3″ fără touch. Cu dimensiuni de doar 115 x 66 mm, o grosime de 55 mm și o greutate de 393 g (cu baterie și card), pare companionul perfect în orice concediu.

Nu am să intru prea mult detalii legate de specificații. Le găsiți foarte ușor în pagina produsului.

La dimensiunile pe care le are, aparatul se simte foarte bine in mana. Carcasa din aluminiu îi conferă o robustețe aparte iar butoanele și controalele manuale sunt bine finisate. Simți că ții în mână un aparat foto, nu o jucărie de plastic. Fiind destul de mic și de discret, n-am avut nicio problema să-l cărăm peste tot cu noi în Emiratele Arabe Unite. Știam că arabii au multe locații și obiective unde este interzis fotografiatul, iar autoritatile își fac treaba foarte temeinic (vezi cazul arhitectului american arestat în Abu Dhabi). Nu încape chiar în orice buzunar, dar este destul de discret să nu sară prea tare în evidență.

Având o mulțime de setări manuale disponibile direct prin butoanele și rotițele de pe carcasă, este o plăcere sa te joci și să experimentezi diverse setări. Începătorii nu trebuie sa-și facă griji, fotografiile în modul Auto ies chiar decent. Să aveți grijă totuși, unele rotițe se pot mișca ușor și se poate întâmpla să aveți rotița de compensare a expunerii pe +1 sau +2 și să nu vă dați seama din prima de ce ies fotografiile supraexpuse. Pe un body atât de mic, butoanele sunt destul de înghesuite, un utilizator cu mâini ceva mai mari, având un pic de furcă. Cel mai mult mi-a displăcut poziția butonului de începere/oprire a filmării. Dacă nu se folosește un trepied, trebuie folosită cealaltă mână, deoarece dând drumul degetului mare care face priza de susținere, aparatul se mișcă și riști să pierzi încadrarea pe care o aveai pregătită. Mi-ar fi plăcut ca acest buton să fie poziționat în locul celui de aplicare a filtrelor.

Blitz-ul nu este incorporat, acesta atașându-se foarte ușor. Personal, consider că este un mic dezavantaj să trebuiască să-mi aduc aminte să nu uit blitz-ul, dar având în vedere obiectivul foarte luminos, foarte rare au fost ocaziile când am simțit că aș avea nevoie de el. Așa că, 95% din timp, blitz-ul a fost lăsat la hotel. Pe hot shoe se poate instala un blitz mai puternic sau un vizor optic, dacă aveți nevoie de ceva mai profi.

f/5.6 1/400 ISO 200	f/2.8 1/40 ISO 3200	f/2.7 1/100 ISO 1250	f/1.7 0.3 ISO 200	f/1.7 1/20 ISO 3200	f/2.3 1/8 ISO 3200

Viewfinderul electronic a fost extrem de folositor, având o rezoluție mare. Soarele puternic făcea aproape imposibilă folosirea LCD-ului, chiar și setat la luminozitate maximă. Culorile prin EFV se văd puțin suprasaturate și s-ar putea să te inducă puțin în eroare dacă folosești ceva filtre sau setări deosebite.

Bateria propietară Li-Ion m-a ținut aproximativ 300 de fotografii și câteva filmulețe. Îmi place că se încarcă separat, nu în cameră prin cablu USB. Astfel, poți folosi camera în timp ce altă baterie poate fi pusa la încărcat.

Stabilizarea este de asemenea de excepție. Găsiți câteva fotografii cu timpi de expunere destul de mari și totuși fotografiile au ieșit foarte OK. Iată un exemplu, realizat de soție:

Meniul este unul cu foarte multe opțiuni și setări. Un începător s-ar putea speria de multitudinea acestora, dar un entuziast s-ar bucura de posibilitățile fine de reglare și customizare. Majoritatea optiunilor sunt destul de intuitive, dar pentru unele chiar am avut nevoie să arunc un ochi pe manualul de vreo 350 de pagini. Există și 3 butoane cărora se pot aloca diverse funcții și setări, pentru a fi mai la îndemână.

Prin Wi-Fi, aveți posibilitatea de a controla o mulțime de setări înainte de a fotografia/filma. Prin aplicația gratuită, dispozitivul smart (telefon sau tabletă) se conectează la cameră destul de rapid și usor. Setările se salvează si la o reconctarea, timpul de așteptare este mult mai scurt. Aplicatia este folositoare și nu s-a blocat în timpul testelor. Se pot alege o mulțime de setări înainte de a fotografia/filma. Observ că este actualizată destul de des, semn ca cei de la Panasonic chiar își respectă clienții.

Dacă vă ține cardul, camera poate fotografia continuu cu până la 11 fps. Destul de mult aș putea spune. Puteți să folosiți modul Burst pentru a fotografia rapid subiectele în mișcare.

Înainte de a intra în detalii despre calitatea foto/video. Aș vrea să laud cât pot de mult sistemul de autofocus. Ținând cont că nu este un DSLR sau un mirrorless, este cel mai rapid și precis autofocus pe care am avut ocazia să-l testez. Tehnologia „Depth by Defocus” funcționează excelent. Aș putea spune că un ochi neavizat n-ar putea face diferența între un DSLR și acest Panasonic LX-100. Bravo! Aici se simte însă puțin lipsa ecranului cu touch, pentru a face selecția locației de focus mai ușoară, dar acest lucru probabil ar fi crescut și mai mult prețul. Distanța minimă de focalizare este de 50 de cm la capătul wide al lentilei (24mm). Aceasta distanță se reduce până la 3-4 cm când este activat Macro Mode.

f/5.6 1/800 ISO 200	f/3.2 1/125 ISO 200	f/4.5 1/125 ISO 200	f/1.7 1/125 ISo 400

O opțiune care mi-a fost de mare ajutor în excursie, a fost modul „Silent Mode”. Pentru a nu atrage atenția, camera setată în acest mod, nu scoate niciun sunet și nu-și aprinde niciun beculeț. Am putut realiza fotografii fără ca subiecții să-și dea seama ce făceam. În combinație cu shutter-ul electronic de până la 1/16.000 sec, totul a fost perfect.

Destul de ciudată opțiunea celor de la Panasonic de a nu pune un ecran rabatabil/articulat. Cele mai noi modele de la alți producători oferă așa ceva. Lipsa unui filtru „neutral density” (ND) este de asemenea destul de greu de înțeles Având în vedere că se vrea o cameră premium, ar fi fost binevenit un asemenea filtru pentru fotografiile la f/1.7 în plină zi și pentru reducerea lens-flare-urilor.

Calitatea foto Panasonic LX-100

Am rămas profund impresionat după primele teste. La valori ISO mici, pentru fotografii la rezoluție maximă FullHD, mai multe persoane neavizate nu și-au putut da seama dacă sunt făcute cu un CANON EOS 70D sau cu micuțul Panasonic. La valori ISO mai ridicate (1600 – 3200 și mai mari), fotografiile realizate rămân bune doar de dat share pe rețelele de socializare, cel putin după gusturile mele. Deși rezoluția maximă nu este total utilizată, obiectivul de calitate reușește să compenseze și astfel ies fotografii excelente pentru vacanțele unei persoane mai exigente.

f/1.7 1/15 ISO 1600	f/1.7 1/60 ISO 640	f/1.7 1/60 ISO 320	f/1.7 1/125 ISO 200	f/1.7 1/125 ISO 250	f/1.7 1/60 ISO 800

Fisierele RAW pot fi procesate atât din aparat cât și cu ajutorul unui software dedicat, precum Adobe LightRoom sau SilkyPix (inclus ca bundle software). Aveți câteva exemple în arhiva de aici:

Aveți mai jos două teste ISO , realizate ca un amator, nu ca un profesionist. Sunt făcute fără trepied și într-un interval de 2 minute, fără a sta prea mult facând setări. Depinde mult ce vreți să faceți cu fotografia. Dacă o printați în format mic sau doar o postați pe rețelele de socializare, chiar și cele cu ISO mare apar OK. Daca vreți printuri mari, vă sfătuiesc să vă opriți la valori ISO de până la 3200.

Panasonic LX-100 ISO Test 1

ISO 200	ISO 400	ISO 800	ISO 1600	ISO 3200	ISO 6400	ISO 12800	ISO 25600

Panasonic LX-100 ISO Test 2

ISO 200	ISO 400	ISO 800	ISO 1600	ISO 3200	ISO 6400	ISO 12800	ISO 25600

Există un buton special, cu care puteți aplica filtre Art, pentru cei care nu vor să mai piardă timpul cu post-procesarea. Există 22 de astfel de filtre, care sunt disponibile în funcție de modul ales (A, P, M etc.). Acestea sunt: Expressive, Retro, Old Days, High Key, Low Key, Sepia, Monochrome, Dynamic Monochrome, Rough Monochrome, Silky Monochrome, Impressive Art, High Dynamic, Cross Process, Toy Effect, Toy Pop, Bleach Bypass, Miniature Effect, Soft Focus, Fantasy, Star Filter, One Point Color, Sunshine. Sincer, nu le-am folosit, pentru că de cele mai multe ori, fotografiile le postez doar dupa ce le „aranjez” puțin. Iar o fotografie „trasă” cu un anumit filtru, nu o mai poți modifica aplicând alt filtru sau eliminandu-l, decât dacă ai fotografiat în acelasi timp și în format RAW.

Fotografiile panoramice se realizează foarte ușor, aparatul „lipind” fotografiile foarte bine. Din păcate, este una din opțiunile pe care pur și simplu am uitat să le testez. Poate pentru că meniul nici nu o scoata în evidență prea mult, fiind destul de bine „ascunsă”.

f/5.6 1/4000 ISO 200	f/5.6 1/4000 ISO 200	f/5.6 1/4000 ISO 200	f/2.8 1/125 ISO 640

O funcție interesantă, pe care am descoperit-o abia după ce am înnapoiat aparatul: Multi Exposure – până la 4 cadre (expuneri) pe care aparatul să le suprapună într-o singură fotografie.

Peste tot prin review-urile de peste hotare, Panasonic LX-100 este comparat cu Sony Cyber-shot DSC-RX100 III sau Canon PowerShot G7 X. Din păcate eu nu am avut plăcerea să le butonez în paralel, așa că nu v-aș putea spune care „este mai bun”. Puteți vedea teste foarte detaliate pe dpreview și pe alte site-uri specializate. Cred că până la urmă este o decizie mai mult legată de brand și de gusturi, eu neobservând diferențe extraordinare între fotografiile realizate cu modele mai sus amintite. Toate sunt niște bijuterii cu plusuri și minusuri, și fiecare trebuie să-și găsească favorita, în funcție de ponderea pe care o acordă acestor plusuri și minusuri.

f/1.7 1/60 ISO 2500	f/5.6 1/2500 ISO 200	f/3.5 1/125 ISO 200

Calitatea video Panasonic LX100

Panasonic LX-100 poate filma 1080p la 60 fps și 4K (UHD) la 25/24 fps. Este extraordinar cum un aparat atât de mic poate filma decent la o astfel de rezoluție. Nu știu de ce unii vor să compare LX-100 cu Panasonic GH-4, când acesta din urmă costă de 2 ori mai mult. Normal ca LX-100 nu are intrare pentru microfon extern, fps variabil sau HDMI output. LX-100 este o cameră pentru entuziaști, nu pentru videografi! Calitate filmulețelor este excelentă din punctul meu de vedere, al unui neprofesionist. Îmi pare rău pentru lipsa unui filmulet 4K mai lung. Cardul cel mai rapid pe care l-am avut la mine, nu a funcționat și cel de rezervă nu a făcut față, bufferul nerezistând mai mult de 10-15 secunde pe un card SDHC clasa 10. Aveți în vedere să achiziționați un card SD UHS Speed Class 3 (destul de scumpe încă). Cele „normale” Class 10 nu fac față. Setările manuale, filtrele și alte setări rămân disponibile și pe timpul filmării.

Iată 2 filmulețe scurte, filmare FullHD 1080p, autofocus, filmare fără trepied:

Foarte interesantă este opțiunea de a extrage fotografii 3840 x 2160 px din filmarile 4K. Pentru a realiza acest lucru, trebuie să aveți această opține activată din meniu.

Iată 2 filmulețe 4K (2160p) , autofocus, filmare fără trepied:

Nu vă speriați dacă se văd sacadat … trebuie să vă upgradați sistemul 🙂

Funcția TimeLapse este foarte ușor de folosit iar rezultatele sunt superbe. Se pot înregistra până la 9999 de cadre, la intervale de la o secundă până la 100 de minute. La final, camera le va transforma automat într-un filmuleț. Îmi permit ca și această opțiune să o prezint printr-un filmuleț realizat de Gordon Laing (de la cameralabs.com)

Promit să revin și eu cu ceva filmulețe mai bune, după ce voi avea timp să le editez/montez.

De obicei, review-urile se încheie cu o listă de plusuri și minusuri. N-am să stric acestă structură, dar țineți cont că aici nu voi face o listă cu toate caracteristicile bune/rele, ci doar aspectele pe care le consider foarte importante pentru mine:

Plusuri Panasonic LX100

• Filmare 4K
• Obiectiv LEICA DC VARIO-SUMMILUX echivalent 24-75mm f/1.7- f/2.8
• Focalizare rapidă

Minusuri Panasonic LX100

• Nu are filtru ND
• Prețul de lansare
• Meniu stufos cu anumite setări mai puțin intuitive

Notă finală: 9/10

Preț – Verificați prețul actualizat în magazinul F64 Studio

Pe contul de flickr, mai găsiți câteva fotografii în plus. Toate se găsesc la dimensiune maximă, exact cum au ieșit din aparat. Toate sunt protejate privind drepturile de autor, așa că vă rog să nu le postați/publicați în altă parte. Mulțumesc încă o dată F64 Studio pentru oportunitatea de a face acest review. Dacă va plăcut cât de puțin acest review și vreți să mai fac și altele, dați cu încredere share pe rețelele de socializare. Dacă aveți întrebări, folosiți cu încredere comentariile.