Cum am renovat eu apartamentul

Puţin mai la dreapta, puţin mai jos, un pic prea mult, aşa, aşa e bine. Tocmai am potrivit Covoraşul pentru copii cu Minnie Mouse în camera micuţei. Arată excelent şi se potriveşte perfect. Asta după ce am pus perdeaua cu voal roz şi era să cad de pe scaun în pătuţul abia montat. Ultimele retuşuri sunt aproape gata. Încă puţin şi termin de amenajat camera Cristinei.

Dar să vă spun cum a început totul. La începutul anului am demarat renovarea apartamentului. Cristina trebuia primită într-un spațiu mai curat, mai frumos, mai primitor. Am stabilit în linii mari un buget (care fie vorba între noi, a fost cu mult depășit), am găsit meseriașii dispuși să se înhame la o muncă serioasă și am început căutările pentru diversele produse și materiale necesare. Meseriașii au fost de un real ajutor în acest sens și mi-au prioritizat achizițiile în funcție de stadiul lucrărilor.

Am zis că dacă tot am posibilitatea, să ofer o șansă firmelor din Ploiești să-și promoveze produsele și serviciile la mine pe blog. Am lansat o ” cerere de ofertă” și am așteptat. Din păcate, nu am primit nici o ofertă, deși articolul a avut foarte multe vizualizări și a fost promovat și pe cel mai citit site de știri din Prahova . Mă așteptam să nu primesc prea multe oferte, dar chiar așa să nu primesc nici un răspuns, nu mi-a venit să cred. Resemnat, am început căutarile pe diverse site-uri și prin magazinele locale.

Înainte de a începe lucrările, am început să eliberăm apartamentul. Nu vă puteți imagine câte lucruri inutile am putut găsi. De la haine rămase mici și nefolosite de ani buni, până la bujii de Dacia 1310 sau aparate radio antice, de la oale și ulcele la care abia mai distingi culoare inițială până la veselă nou nouță pusă bine acum 20 de ani. Am triat și am cărat saci de haine, cărți, bibelouri, vase și alte obiecte care-și făceau veacul prin apartament. La unele am renunțat cu foarte mare ușurință, altele însă și-au găsit locșor în altă parte, până la prima curățenie mai serioasă, cel puțin.

Dacă ne-am descurcat până la urmă cu mărunțișurile și le-am scos din apartament cumva, nu chiar la fel de ușor a fost cu mobila veche. Știți voi, mobila aceea care a costa o groază de bani și care a fost cumpărată cu mare greutate acum 20 de ani. Toată lumea îmi spunea cât de greu a fost de procurat, însă eu n-am văzut apartament care să nu aibă mobila la fel. Adică era foarte greu de cumpărat, însă toată lumea o avea acasă. Au trecut anii și nu mai era chiar la modă, nu mai zic că scârțâia din toate încheieturile. Nu pot spune că era însă chiar de aruncat direct la gunoi. Ce să facem cu ea? Unde să o ducem? Salvarea a venit din partea meseriașilor. Ne-au dat ideea să o donăm. Am sunat la o casă de copii din apropriere Ploieștiului și în câteva zile au venit ei cu o dubă, au dezasamblat mobila prea mare, canapele și fotoliile și le-au cărat/încarcat la mașină într-o după-amiază. Totul rapid și eficient. Am reușit astfel să fac fericite și câteva persoane care nu au posibilitatea de a cumpăra așa ceva. În sfârșit apartamentul este gol. Meseriașii se pot apuca de treabă.

Știți voi care este coșmarul unui meseriaș? Vă spun eu! Pereți strâmbi la bloc plini de „calciu”. Cum credeți că am avut eu majoritatea pereților … ? Exact! Și se pun ei pe treabă, și dăi și dăi. Le-a luat mai bine de o săptămână să curețe tot. Un mic sfat. Închiriați un container și cumpărați mulți saci. O să aveți o groază de moloz și nu veți avea unde să-i depozitați dacă nu sunteți deja pregătiți cu containerul. Per total, am avut peste 50 de saci de gunoi (nu doar cu moloz).  Să aveți grijă să luați în calcul și aceste cheltuieli adiacente în buget.

Și au terminat băieții de curățat. Când au început să verifice pereții, nici măcar unul nu era drept. Ăsta trebuie îndreptat cu rigips, ăsta la fel, aici diferența este prea mare de îndreptat doar din glet etc. Când am văzut că tot trebuie rigips, am decis să mutăm puțin și ușile. Întotdeauna rămânea spațiul nefolosit în spate ușii de la bucătărie și de la dormitorul mic. A fost o decizie care în prima fază nu avea decât avantaje. Mai târziu am descoperit și un mic incovenient … dar vă povestesc la timpul potrivit. Mergem și cumpără, profile U, UD, purici, șuruburi și o groază de rigips. Și pentru că vecinii de sus sunt specialiști în inundații, am luat numai rigips verde, rezistent la umezeală. Am luat și ceva vată minerală pentru unul dintre pereți. Când vecina tușea mai tare o auzeam prin peretele de BCA. Am zis că e mai bine să izolăm fonic puțin. Camera respectivă urma să fie dotată cu un sistem audio care ar fi fost păcat să fie ținut la un sfert din puterea lui adevărata 🙂 . Toate aceasta le-am cumpărat de la un magazin aflat în partea cealaltă a orașului. Motivul? Făceau transport gratis. Mergeam și comandam tot ce ne trebuie, achitam și a doua zi erau la apartament. Dacă aveau posiblitatea comandării on-line ar fi fost mult mai bine. La aceste produse nu ai ce să alegi. Alea sunt produsele, nu au culori sau modele de ales. Aș fi scutit câteva drumuri cu siguranță.

A urmat închiderea balconului. Am luat ceva oferte și am găsit până la urmă o ofertă corectă, zic eu. Am fost mulțumit de cum a ieșit. Pentru că termopanele la restul geamurilor au fost montate mai de mult, nu au fost puse chiar corect și a trebuit să le mut puțin spre exterior pentru a putea face meseriașii un pic de glaf.  O cheltuială în plus.

În timp ce băieții lucrau de zor, ne-am sfătuit să mergem să ne uităm gresie și faianță pentru bucătărie și băi. Am fost la toate magazinele mari din Ploiești și având un drum și prin Brașov, am fost și pe acolo la unele care nu existau la noi. Aproape o săptămână întreagă am fost în fiecare zi după serviciu să ne uităm prin magazine, iar când ajungeam acasă, luam site-urile la puricat. Găseam un model frumos de faianță, nu mai aveau gresie la el. Găseam gresie de culoare care trebuie, nu mai aveau brâu. Găseam alta care avea faianță, gresie și brâu … dar nu mai aveau plăcile cu decor. Deja intram în panică. Găsea soția un model care îi plăcea … mie nu-mi convea culoarea (defapt nu-mi convenea … prețul 🙂 ). Meseriașii erau aproape gata și noi nu aveam material pentru pasul următor. Prin sutele de pliante luate de la magazine, găsesc un model, la ofertă chiar. A doua zi merg în magazin și ce să vezi, chiar aveau tot ce-i trebuie … mai puțin vreo mp2 din una din culorile faianței. Întreb când mai vine … normal că nu știa nimeni. Au fost totuși drăguți și mi-au spus că respectivele produse se mai află în alte magazine din țară. Evident … cele mai apropiate magazine, Iași și Timișoara :). Era duminică, m-am enervat şi am plecat. În drumul spre casă, am trecut din întâmplare pe lângă un depozit de materiale din oraş. Nu prea îl luasem în calcul, că nu are site. Întru şi ce să vezi, exact modelul căutat era primul de la uşă. Taci că acolo sus cineva ne iubeşte! Întreb dacă au pe stoc cantităţile necesare şi când mi-a spus că le au pe toate, îmi venea să-l pup pe micuţul vânzător grăsunel. Când mă pregăteam să scot cardul, îl întreb da cât costă? Bineînţeles că preţul era cu vreo 10-15 % mai mare ca la magazinul imens de la intrare în oraş. Îi zic că iau atunci doar 2 mp 2 din faianţa care îmi trebuie şi mă duc să iau din partea cealaltă restul. Micuţul pesemne avea o oarecare putere de decizie şi începe să negocieze preţurile. Ne înţelegem până la urmă la preţuri, plătesc şi pun marfa pentru transport a doua zi. Am rezolvat cu gresia şi faianţa din bucătărie abia.

La baie aceeaşi poveste. Nu găseam ceva care să ne placă la amândoi nici să ne baţi. Ori lipseau diverse culori din set, ori nu ne plăcea gresia sau faianţa şi tot aşa. Într-o seară am luat la verificat tot site-ul producătorului gresiei din bucătărie şi până la urmă am găsit ceva foarte frumos, care să ne placă la amândoi. A doua zi am colindat toate magazinele, nici unul nu avea decorurile. Acestea erau cu nişte flori, pe fundal alb şi probabil se potriveau şi la alte modele, astfel că toată lumea le-a furat din setul nostru 🙂 Disperat că nu le găsim pe nicăieri, trimit un mail la producător, să întreb dacă nu cumva la vreun distribuitor din apropiere se găseşte decorul respectiv. Am rămas plăcut surprin când am fost sunat a doua zi şi mi s-a spus că la un magazin din Braşov le au pe stoc. Sun la magazinul de acolo, îmi trimit proforma şi le achit marfa, numai pe baza codurilor din catalogul producătorului. Am reuşit să ajung cumva să le şi ridic de acolo şi astfel am făcut rost şi de gresie şi faianţă pentru ambele băi. Sunt acelaşi model, doar culorile diferă. Am scăpat cu viaţă 🙂

Să nu credeţi că am scăpat. În pereţii mei atât de strâmbi, a intrat o groază de adeziv. Saci peste saci am tot cărat. Şi când ziceam şi eu că am terminat şi mă liniştesc puţin, dăi şi caută chit. O nuanţă neutră pentru bucătărie, dar care să ţină niţel şi la accidentele inevitabile din bucătărie. Multă culoare albă pentru baie, însă şi două pacheţele mici de culoare pentru gresie, după care am umblat de mi-a ieşit ochii din cap. Peste tot unde găseam culoarea bună, aveau doar la nişte găleţi imense. Făceam cel puţin 10 cu o găleată. Până la urmă nu am luat de la cea mai bună firmă recomandată de meseriaşi,  pentru că n-am găsit. Ne-am mulţumit şi cu locul 2. Sper să nu-mi pară rău de alegere.

Următoare achiziţie urgentă era găsirea unei căzi , care să ocupe cât mai eficient spaţiul strâmt din baie. Iar am căutat până ne-a ieşit ochii din cap. Preţuri mari, modele urâte, dimensiuni prea mici sau prea mari … deja eram amândoi nervoşi … şi totul abia începea. Am găsit un model frumos până la urmă la un magazin de la marginea oraşului. Toate bune şi frumoase, preţ destul de OK, calitate bună. Dau să facem factura şi toate cele … când îmi trece prin cap să întreb de transport. Nu facem transport gratuit decât peste o anumită sumă. Zic nici o problemă, plătesc transportul. Nu se poate. Nu facem transport gratuit decât peste o anumită sumă. Deja mă lua cu călduri. I-am zis să rezerve produsul, că fac rost de maşină a doua zi şi vin să o iau. Zic să las avans sau ceva … să fiu sigur că nu o pierd. Era ultima bucată. E complicat cu actele, nebuneli … lăsaţi că putem o etichetă pe ea. Zic bine … şi plec. Normal că n-am reuşit să fac rost de maşină a doua zi şi am ajuns abia peste vreo 3 zile. Tanti când m-a văzut mi-a aruncat o privire dojenitoare şi mă sperie spunând „Să vedem dacă mai este!”. Vă daţi seama că dacă îi ziceam soţiei că i-am scăpat printre dejete frumuseţea de cadă, urma să dorm afară pe preş până îi găseam alta în loc. Am avut noroc totuşi şi mai era acolo, deşi între timp mai venise cineva să o cumpere, cei din magazin au dat comandă la furnizor pentru alta şi nu au dat-o pe cea rezervată de mine. Am mai rezolvat ceva.

Deja meseriaşii aveau destul de lucru. Pentru că eu sunt obsedat de IT, vă daţi seama că am o groază de echipamente … şi toate trebuie băgate în priză, evident. Astfel că am schimbat şi toată instalaţia electrică şi am tras prin perete cabluri de TV şi internet. Dacă înainte în sufragerie aveam 2 prize , acum am 6 prize duble, 2 prize de net şi 2 prize TV, plus o priză dublă pe balcon. M-a costat o groază manopera şi prizele, însă totul a meritat. Peste tot găsesc una la îndemână. Sper să n-am nevoie vreodată de prelungitoare 🙂

Următorul punct pe lista de achiziţii era parchetul. Dar parchetul nu-l puteam alege până nu stabileam culoare uşilor. Într-o ofertă pe internet, am găsit că la magazinul X găseşti parchet de 12mm cu preţ aproape la jumătate faţă de restul. Mă duc imediat şi când ajung acolo, am rămas profun dezamăgit. Deşi promoţia spunea că începe de pe 1 februarie, pe 5 februarie încă nu aveau pe stoc respectivele modele. Imi zice să revin peste 3 zile, că atunci a auzit că vine marfa. Mai mă uit prin oraş şi peste 3 zile revin. Mi-a picat faţa când mi-a dat răspunsul halucinant. Au venit x m2 care au fost cumpăraţi de cineva care i-a luat pe toţi fără să vadă modelul, făcând rezervare şi achitând cu 2 zile înainte marfa. Era clar că totul a fost aranjat … mai aveau doar unul de culoare albă, cu vreo 50% mai scump. A fost ultima dată când am călcat în acel magazin, deşi avea şi alte produse care mi-ar fi trebuit. Ne-am tot învărtit pe la alte magazine, ba era prea roşcat, ba era prea închis, ba era prea deschis, ba era prea subţire, ba nu avea clasa de trafic satisfăcătoare, ba era prea scump, ba nu aveau destui mp2 etc. Până la urmă am cumpărat de la un magazin mai mic din oraş care avea atât uşi cât şi parchet. Vânzătoarea a fost foarte amabilă şi după vreo 3 vizite la magazin, am reuşit să alegem atât parchetul cât şi uşile. Poate nu ne-ar fi trebuit respectivele uşi, mai scumpe decât cele la care ne-a uitat prima dată, însă culoare de la cele mai ieftine era îngrozitoare. Din vreo 50 de nuanţe de parchet nu am reuşit să potrivim nici una. Astfel am luat uşi mai scumpe, de calitate mai bună şi parchet extrem de apropiat ca nuanţă. Poate că soţia trebuie să se ocupe de acest aspect mai mult, însă simţul meu artistic debordant a acaparat acest task. Să vă zic că am stat ore întregi pe diverse site-uri de specialitate sau pe Pinterest să văd la alţii cum au combinat culoarile?

Deoarece am făcut ceva modificări la pereţi şi am mutat uşile, aceştia s-au îngroşat de la rigips şi au fost ceva probleme la montare tocurilor şi pervazelor. A trebuit să vin de la serviciu şi să pun piciorul în prag când montatorii nu au avut chiar acelaşi gând cu mine. Dar până la urmă totul e ieşit la perfecţie.

Rezolvat şi acest aspect, am mers apoi să dau comandă pentru plinte. Cele de la magazin erau din plastic şi nu arătau deloc frumos. Am fost cu o bucată de parchet în mână şi am dat comandă pentru ele în altă parte. În acelaşi timp am vorbit şi pentru glafuri. Soţiei îi plac foarte mult florile şi cu siguranţă le va umple de flori. De aceea am ales unele din compozit, foarte rezistente şi uşor de întreţinut.

Între timp, meşterii au folosit eficient la îndreptarea pereţilor câteva sute de saci de glet (exagerez) şi mă tot băteau la cap să aleg culorile pentru pereţi. Eu vroiam totul alb. Îţi dă o impresie de mai mare şi împreună cu parchetulse vede foarte frumos. Până la urmă soţia m-a înduplecat şi am făcut tavanul în bucătărie o nuanţă foarte discretă de crem, iar camera micuţei este un lila jucăuş. Ca o precizare, întotdeauna să alegeţi o culoare mai pală din catalog. Pe perete se vede mult mai închis decât în pătrăţelul din magazin.

Au urmat diverse cumpărături mărunte, care însă adunate au totalizat o sumă considerabilă. Şine şi galerii pentru perdele, baterii baie şi bucătărie, lavoare, WC-uri, aplici, becuri economice etc. Am alergat o groază după ele, dar am reuşit într-un final să luăm tot ce ne trebuia.

Pentru mobila de la bucătărie am chemat un meseriaş care o face la comandă. Am stabilit modelul şi culorile şi în câteva zile a venit să o monteze. Nu vă puteţi imagine cât de bine am reuşit să ne folosim de fiecare spaţiu al bucătăriei. Cu siguranţă nu am fi reuşit aşa ceva alergând prin magazine după ceva gata făcut. Preţul a fost pe măsură, însă a meritat fiecare bănuţ.

La final am făcut curăţenie generală şi am aşteptat-o cuminţi pe micuţa noastră. Pereţii albi abia o aşteaptă să-şi excercite talentul la desen. A fost o aventură mai mare decât ne-am fi aşteptat. Au fost zile grele dar am reuşit să ne organizăm foarte bine şi ajutaţi de sfaturile meseriaşilor am terminat renovarea apartamentului exact la timp. Mi-ar fi plăcut să pot achiziţiona toate materiale dintr-un singur magazin. La ce sume am cheltuit, cu siguranţă am fi obţinut ceva discount-uri. Din păcate a trebuit să alergăm foarte mult pentru a găsi tot ce aveam nevoie pe la magazinele din oraş.