Primul lucru pe care l-am verificat când am cumpărat căruciorul pentru Cristina a fost dacă este pliabil şi dacă încape în portbagajul maşinii. Pentru că unii sunt mai „norocoşi”, eu n-a trebuit să verific dacă întră şi în lift 🙂 Blocul meu nu este dotat cu aşa ceva 🙂 .
Următorul aspect verificat a fost greutatea căruciorului. L-am ales pe cel mai uşor posibil. Chiar nu am de gând să fac o sesiune de „sală de forţă” de fiecare dată când ies cu micuţa la plimbare. Oricum, oricât de uşor ar fi, soţia nu va putea niciodată coborî şi căruţul şi copilul în acelaşi timp 🙂
Al treilea pas a fost încadrarea în buget. Fiecare are stabilite câteva limite, aşa că alegerea modelelor a fost mult mai uşoară decât am crezut. Tot ce este peste x lei a fost dat la o parte 🙂
Posibilitatea de lăsare a spătarului a fost foarte importantă. Am ales unul care se poate regla până la 170 grade pentru că l-am luat când bebele era foarte mic şi trebuia să stea pe o suprafaţă cât mai plană.
Am văzut multe modele cu suspensie. Din ce în ce mai performantă … din ce în ce mai scump căruciorul. Nu am luat în considerare acest aspect însă. Zonele de plimbare din împrejurimi sunt destul de bine asfaltate.
Frâna este foarte importantă. E bine să fie cât mai uşor de acţionat şi să blocheze cât mai multe roţi 🙂
Culoarea a fost aleasă pe considerente economice. Am luat o culoare care nu poate fi atribuită băieţilor sau fetiţelor. Nu se ştie niciodată ce urmează 🙂
Posibilitatea de a monta mânerul de împingere asfel încât copilaşul să fie cu faţa sau cu spatele la sensul de mers. Din păcate, modelul ales nu a avut această opţiune. Acum îmi pare puţin rău că nu am căutat măcar unul care să aibă o fereastră transparentă poziţionată pe capotină, astfel să văd ce face bebele în căruţ.
M-am uitat şi la cărucioarele de copii modulare, însă preţurile depăşeau bugetul alocat. Cu siguranţă însă o să trebuiască să cumpăr un coş/scaun auto.
Am avut ceva de alergat până am găsit ceva interesant. Pentru cei mai comozi, pot căuta pe aici . Aveţi de ales dintr-o mulţime de modele.
Întrebarea rămâne însă. Ce faceţi cu căruciorul la blocul fără lift. Îl căraţi sus de fiecare dată, îl lăsaţi în maşină sau îl lăsaţi la „spălătorie”/boxă?
10 răspunsuri la “Ce faci cu căruciorul la bloc”
Ca sa raspun la intrebarea din finalul articolului as spune ca parintii sau viitorii parinti sa se asigure ca tipul de carucior ales este pliabil. Sunt foarte multe modele pe piata de carucioare pliabile care indeplinesc o multime de functii, printre care si inchiderea de tip umbrela. Astfel nu usnteti nevoiti s ava lasati caruciorul in spalatorie sau boxa
Carucioarele in ziua de azi sunt foarte sofisticate, poti sa le compari cu masinile. Unele sunt din aluminium altele platic si preturile difera foarte mult
Îl bagi în uscatorie dacă te înțelegi cu vecinii.
Ca raspuns la intrebarea de final… depinde daca ai boxa, daca ai vecini de treaba care sa-ti permita sa-l lasi la „spalatorie” iar daca aceste doua premise nu sunt indeplinite… caratul in spate ramane solutia 🙂
In functie de buget gasesti azi cam ce iti doresti. Si usoare si durabile, pliabile, etc…Ma gandesc la parintii nostri si la ce au avut ei la dispozitie.
Nu am fost in situatia asta, insa parca nu as lasa caruciorul si l’as urca… Cum s’a mai spus, il pliez, bebe in brate si aia e 🙂
În doi poţi face asta. Nu toate femeile sunt aşa de puternice şi îndemânatice 🙂
Eu stau intr-un bloc cu 4 etaje,asa ca îl las la uscatorie,mai ales ca sunt si la ultimul etaj.
Nu am avut probleme cu el, pentru ca am liftul foarte spatios.
Ma intreb daca parintii mei au avut vreun carucior can eram eu mica.