Calculatoarele din viaţa mea

        La început a fost un calculator CIP, un casetofon amărât şi un televizor SPORT, multe ore pierdute cu jocuri precum West Bank, Saboteur, Manic Miner, 1943, Centipede şi foarte puţine noţiuni despre limbajul BASIC. Acestă minune şi-a făcut apariţia prin clasa a III – a când aveam 10 ani şi de atunci mi-a marcat viaţa pentru totdeauna. Am îndrăgit imediat tot ce însemna calculator pentru acea perioadă şi am avut la un moment dat peste 100 de casete cu jocuri. „CIP” a fost partenerul meu de joacă până în vara lui 1997 când revoluţia s-a produs.
Primul calculator în adevăratul sens al cuvântului a ajuns pe biroul meu, şi credeţi-mă, pentru un puştan de 14 ani era cam tot ce şi-ar putea dori. În 1997 nu existau foarte multe firme de calculatoare prin oraş şi tata întrebând câţiva amici, a fost direcţionat către firma Platin Systems din Ploieşti. Ajunşi acolo … am fost uimit de câte „configuraţii” aveau în ofertă şi ne-a luat ceva timp până am ajuns la un nume comun. Cum credeţi că arăta super calculatorul de atunci … vă spun eu … extrem de scump!
La 1 august 1997, salariul de baza minim brut pe ţară era 225.000 lei lunar pentru un program complet de lucru de 169,33 ore în medie pe luna, reprezentând 1.328,80 lei/ora. Câştigul salarial mediu brut era de 843.316 şi cel net 632.086. Tata, printr-un efort financiar deosebit pentru acele vremuri, mi-a cumpărat un sistem de 7.507.000 lei, adică aproximativ 12 salarii medii. Adică în acel an, multe persoane au muncit şi au trăit un an întreg din câţi bani am dat noi pe un calculator. Cu siguranţă nu am fost întregi la minte. Şi pentru că ştiu că vă vine greu de crezut … am o surpriză pentru voi! Am păstrat factura şi certificatul de garanţie!

        Da, 14 ani m-am împiedicat de ele dar nu le-am aruncat. Nu am putut. Sunt singurele care-mi mai aduc aminte de minunatul sistem Pentium I 133 Mhz, 2 x 8MB RAM, HDD de 1.08GB, placă video cu 2MB memorie şi monitorul Sampo CRT. Era tot ce-mi doream şi ca orice tânăr neliniştit nu mai mă puteam desprinde de el. Ce credeţi că am învăţat eu primul lucru despre „hardware”? Cum se poate deschide capacul carcasei cu cheiţă. Nu ştiu cum mi-a venit ideea … dar când am văzut ce formă are cheiţa mi-a venit în cap forma vârfului de la pixurile acelea ieftine. S-a potrivit perfect şi mă jucam în voie, tatăl crezând că eu n-am acces la el înafara „programului” stabilit. Bineînţeles că următoarele lucruri învăţate au fost ştergerea Recent Documents, Hide filles etc. 🙂 Ahh … ce vremuri. Încă nu aveam curaj să umblu prin el fizic … dealtfel avea sigiliu şi nu mi-am băgat nasul printre fire nici pentru curăţenie.

        Primul UPGRADE l-am făcut la aproximativ 2 ani distanţă. Am dublat memoria RAM şi am triplat frecvenţa memoriei cu o investiţie de 2.955.854 lei când alţii aveau un salariu de 1.522.878 mediu net pe luna. Bineînţeles tot de la Platin Systems.

        Şi tot aşa, mereu am cumpărat de la aceeaşi firmă, niciodată n-am avut probleme majore şi dacă au fost unele minore s-au rezolvat în garanţie. Tot de la ei mi-am luat prima imprimanta în 10 iunie 1998 şi primul aparat foto, un Benq de 1.3Mpx în 2 iulie 2003. O camera foto de 3.705.000 când salariu mediu net era 4.839.648 … e ceva:

        Anii au trecut şi cam odată la 2 ani făceam un upgrade, mai cumpăram o componentă, mereu mereu de la aceeşi firmă. Îmi plăcea să merg la ei la sediu, mereu aveau oameni excelenţi la vânzări şi mereu cei din service îţi explicau în amănunt toate detaliile legate componente. La început duceam sistemul la ei pentru a înlocui componentele … dar încet încep am început să prind curaj şi făceam eu modificările prin sistem. Primul sistem, după ce a devenit uzat moral, l-am desfăcut în componente şi l-am reasamblat apoi. Culmea … a mai şi mers apoi şi atunci l-am dat unor vecini. A fost o perioadă când cumpăram toate revistele IT de pe piaţă şi am strâns o colecţie impresionantă. Eram la curent cu toate noutăţile în domeniu şi visam mereu să am cele mai noi şi mai performante componente. Nu mereu reuşeam însă să păstrez pasul cu tehnologia şi au fost cazuri când micul upgrade s-a transformat într-un sistem nou.

        În ultimul an de facultate mi-am cumpărat un sistem foarte performant pentru acea perioadă. M-a ajutat mult în realizarea temei de licenţă deoarece am avut nevoie de multă editarea şi codare video. Buuun … şi am terminat şi facultatea, mă pricepeam o groază la calculatoare dar tot nu-mi găseam un job. Ce credeţi că am făcut? Am trimis un CV … aşa mai mult din joacă, şi la firma de unde tot am cumpărat de ani de zile (mai exact 9 ani) calculatoare. Ce credeţi că s-a întâmplat, m-au chemat la un interviu … şi a doua zi m-au angajat!

        Ce putea fi mai bine? Lucram la firma la care visam să lucrez, alături de o echipă minunată pe care aproape că o cunoşteam deja. A fost o perioadă minunată în care am învăţat şi mai multe despre calculatoare. Am făcut o groază de persoane fericite, recomandându-le sistemul perfect pentru cerinţele şi posibilităţile materiale ale fiecăruia. Toate bune şi frumoase … însă a sosit criza. Vânzările IT au scăzut ca peste tot. Mă tot gândeam ce soluţii să mai găsesc să ne păstrăm clienţii, să aducem cât de cât unii noi să ne păstram pe linia de plutire. Mi-am dat seama că singura şansă este să ne orientăm mai mult spre on-line. Am încercat să deschid un blog al companiei, o strategie de social media … poate chiar deschiderea şi unui magazin online … Din păcate, managerul general nu a fost deacord cu mine şi nu am avut sprijin în acest demers 🙁 A preferat vechea metodă de reducere a cheltuielilor … astfel că încet încet m-am despărţit de câţiva colegi … până m-am despărţit şi eu de tot de firmă.

        Am continuat să le mai fac vizite şi să mai cumpăr componente de la ei şi în anii următori. A fost o perioadă în care, deşi aveau preţuri puţin mai mari decât magazinele on-line, am preferat să cumpăr tot de la ei. Pe atunci transportul nu era gratis şi până la urmă se ajungea la acelaşi preţ.

        În momentul de faţă, am un sistem foarte bun acasă … însă am început căutările pentru un laptop. Caut ceva de mici dimensiuni pentru portabilitate maximă, nu foarte performant, mai mult pentru navigare internet, socializare online şi scris pe blog … bineînţeles la un preţ cât mai mic. M-am tot uitat pe internet după ceva şi am zis că unul de 10″ ar fi perfect. Am comparat preţurile de la mai multe magazine on-line şi am văzut că la Azerty.ro sunt printre cele mai mici. Am o părere foarte bună despre TOSHIBA şi astfel am ajuns la modelul Laptop Toshiba NB500-108 Atom N455 250GB 1024MB. Este un laptop cu procesor Intel Atom N455 la 1660 MHz, ecran de 10.1 inch LED Backlight, HDD 250GB şi 1Gb RAM, card reader, webcam, wireless şi tot ce-i mai trebuie. Greutate de doar 1,32Kg, garanţie 24 luni şi sitem de operare Windows 7 Starter Edition inclus.

        Acum intervine marea problemă. La Azerty costă 1.220,95 RON şi este unul dintre cele mai bune preţuri on-line. La firma de unde am cumpărat de 14 ani de zile calculatoare este mai scump. Difereţa de bani este îndeajuns încât o pot investi într-un upgrade de memorie RAM. Aşa că am o problemă … Voi ce aţi face?

Aţi cumpăra de la firma voastră fidelă sau de la Azerty?