Copilărie

Vă mai aduceţi aminte de colegii de la grădiniţă? De prietenii cu care alergaţi de nebuni prin toată curtea? De urechelile şi pedepsele doamnei educatoare? De somnicul de după amiază şi gustărica de după? De zilele în care singura voastră grijă era să … nimic. Nu aveaţi nicio grijă! Toată ziua era o joacă!

Vă mai aduceţi aminte de colegii din şcoala primară? Vă mai aduceţi aminte de doamna învăţătoare? Cum reuşea să-i strunească pe toţi indiferent cât de nebunatici erau? Cum alergaţi pe culoarele şcolii şi mai primeaţi câte un şut în fund de la cei mai mari? Cum mâncaţi în recreaţia mare pacheţelul pregătit frumos de părinţi? Cum vă pregăteaţi cu programe artisitice pentru diferite ocazii? Cum aproape toată clasa era premiantă la final de an?

Vă mai aduceţi aminte de colegii de gimnaziu/liceu? De mulţimea de profesori pe care i-aţi avut? De toate nebuniile pe care le-aţi făcut prin şcoală şi pe la diverse petreceri/aniversări? De prieteniile legate şi de găştile formate ad-hoc?

Vă mai aduceţi aminte de măscăriciul clasei? De tocilarul/tocilara clasei? De derbedeul pus mereu pe ceartă? De colegul/colega de bancă? De frumuseţea clasei pe care toţi băieţii o „curtau”? De urâţica care stătea tot timpul cuminte în bancă? Mai ţineţi minte numele şi prenumele foştilor colegi/colege de clasă?

Zilele trecute am dat din greşeală peste albumul foto din copilărie. M-am gândit imediat să pun fotografia pe facebook şi să-i tăguiesc pe câţiva colegi din şcoala primară. Mi-am amintit cât de simplă şi frumoasă era viaţa atunci. Toţi eram colegi şi nu ne păsa de altceva decât să ne simţim bine împreună. Fotografia a stârnit reacţii şi emoţii la care eu nu mă aşteptam. Am simţit nostalgie în glumiţele lor şi o mică urmă de regret pentru vremurile acelea.

Totodată, mi-am dat seama că oricât de vechi colegi am fi, ne amintim unul de altul şi oricât de multă vreme a trecut, putem depăna amintiri la orice oră. Foştii colegi vor râmăne întotdeauna prieteni. Unii mai apropiaţi, unii mai îndepărtaţi.

Şi pentru că întotdeauna este binevenit să discuţi cu un prieten vechi, m-am gândit să facem o reîntâlnire la 19 ani de la terminarea ciclului primar. Nu trebuie să aşteptăm să treacă un anumit număr de ani pentru a ne revedea. Nu trebuie să fie ceva fastuos. O rezervarea prealabilă şi ne putem întâlnii cu toţii să depănăm amintiri din copilărie într-o manieră cât mai relaxantă. E o ocazie foarte bună să ieşim din stresul cotidian şi să lăsăm pentru câteva ore problemele care ne apasă.

Voi nu sunteţi curioşi cu ce se mai ocupă foştii colegi? Dacă frumoasă clasei şi-a găsit un prinţ pe măsură? Dacă tocilara clasei a ajuns să câştige sume cu multe zerouri? Prin ce ţări s-au stabilit unii sau alţii? Ce amintiri mai au din perioada copilăriei? etc.

Îndemnul meu pentru voi este să vă contactaţi foştii colegi şi să încercaţi să vă întâlniţi „la o bere”. Cu cât mai vechi, cu atât mai bine. O să fie cu siguranţă o experienţă deosebită care o să vă aducă aminte de frumoasa perioadă a copilăriei.

Căutaţi fotografiile voastre vechi şi readuceţi-le la lumină! Postaţile pe orice platformă de socializare (blog, facebook, twitter, tumblr, pinterest, instagram etc.), folosiţi tag-ul #copilarie şi tăguiţi toţi foştii colegi cu care aţi mai ţinut legătura. Încet, încet faceţi legătura cu cât mai mulţi şi organizaţi o întâlnire cu toţii. Sunt convins că vă veţi distra de minune!

Haideţi să uităm puţin de toate probleme care ne apasă şi să reîmprospătăm amintirile din copilărie. Postaţi fotografii, preluaţi ideea la voi pe blog, răspândiţi articolul cum doriţi. Foştii colegi sunt prieteni. Să nu-i lăsăm să dispară! 🙂

Aceasta nu este o „campanie” cu scop comercial. Este o acţiune ca răspuns la articolul lui Cabral. Este modul meu prin care vreau să demonstrez că bloggerii sunt „salvamontişti”, că sunt capabili să se mobilizeze şi să lucreze împreună pentru a aduce un zâmbet pe chipurile noastre mohorâte. Îndemnați cititorii voștri să se se reîntâlnească cu foștii colegi de școală.