Arhive categorie: Educaţie

Ce (mai) înseamnă succesul la școală – Lansare carte Ștefan Alexandrescu

Sper că nu v-am plictisit cu atâta articole despre școală și învățământ. Din păcate, este o problemă tot mai greu de rezolvat în România. Se pare că încă nu reușește nimeni să găsească o soluție pentru direcția greștită spre care alunecă școala românească în general.

Nu-l cunosc personal pe Ștefan Alexandrescu. Ne-am duelat în articole cu ocazia unui concurs Blogal Iniative despre educație si învățământ. Acum mai bine de un an, articolul meu a ieșit câștigător. De atunci am intrat din când în când pe blogurile lui Ștefan. Pe principalul său blog, discerne.wordpress.com scrie despre „dezvoltare personală și profesională, dezvoltare organizaţională, auto-optimizare, creştere, evoluţie, îmbunătăţire.”

Iată că după o muncă susținută, Ștefan Alexandrescu a reușit să mai publice un volum, intitulat „Ce (mai) înseamnă succesul la școală”. Iată ce își propune cartea, conform autorului:

  • Cum reacţionezi atunci când eşti respins într-un sistem? Cum se creează un sistem într-un alt sistem?

  • Ce înseamnă astăzi succesul la şcoală şi cât va mai valora acesta mâine?Care sunt criteriile şi valorile în funcţie de care noi şi societatea alegem să definim succesul?

  • Care sunt premisele comunicării între generaţii?

  • Care este viitorul comunicării emoţionale între adolescenţii şi tinerii de azi?

  • Care este impactul pe care tehnologia îl are asupra modului în care gândeşte generaţia Z (cei născuţi între 1994-2005)?

  • Cum putem, fiecare din noi, să avem parte de o educaţie mai bună?

Cartea poate fi comandată direct pe site-ul autorului. Eu am avut plăcerea să răsfoiesc cartea înainte de lansarea oficială. În prima partea, cartea este presărată cu istorisiri mai mult sau mai puțin amuzante din anii de școală ai autorului. Citindu-le, imediat începi să faci conexiuni și să-ți dai seama că și tu ai trecut prin aceste mici povestioare. Poate unele chiar ți-au marcat deciziile importante din viață, dar nu ți-ai dat seama de acest lucru. Parcă te și vezi în liceu, cum încercai să răzbați printre atâtea „probleme” importante de rezolvat. Multe sunt probleme vechi ale sistemului nostru educațional, probleme care nici în ziua de astăzi nu sunt lămurite, precum meditațiile, olimpiadele, cluburile etc.

Secțiunea III, intitulată „Conu Admin față cu reacțiunea sau despre empatie, v. 2.0” oferă o scurtă încursiune în ceea ce înseamnă era digitală și cum se împletește această cu realitățile adolescenților. Despre cum informatizarea modifică sistemul de învățământ și cum percep adolescenții acestă eră digitală. Tocmai am citit un articol care anunța că elevii findlandezi nu vor mai învăța să scrie de mână, lecțiile fiind înlocuite cu cele de tastat. (sursa). Totul se transformă, trebuie să ne adaptăm la realitățile vieții cotidinene. Tinerii și adolescenții se acomodeaza mult mai ușor și mai rapid la astfel de schimbări.

Secțiunea „Alternative” vine cu propuneri concrete de îmbunătățire a programelor, metodelor de evaluare sau predare. Propunerile sunt pertinente și sunt sigur că dacă s-ar dori acest lucru, s-ar putea pune în aplicare. În acestă secțiune apare integral și articolul meu „Bunul cel mai de preţ al unei ţări„, câștigătorului premiului întâi la concursul Blogal Initiativem (pag. 223).

Ce mai înseamnă succesul la şcoală de Ştefan Alexandrescu

Ce (mai) înseamnă succesul la școală” este o carte pentru toată lumea. Fie că ești elev, părinte sau viitor părinte, te vei regăsii cu siguranță printre istorisirile întinse pe vreo 350 de pagini. Cartea are menirea să te pună pe gânduri și să reflectezi asupra propriei deveniri. Să te gândești ce greșeli ai făcut și cum le-ai putea îndrepta, cum te-ai putea împlica activ în dezvoltarea armonioasă a ta sau a copiilor tăi. Persoanele care activează în sistemul de învățământ, au ocazia încă o dată să intre în mintea adolescenților pe care-i formează și să încerce să-i înțeleagă mai bine.

În încheiere, vreau să redau câteva cuvinte ale autorului: „Ce (mai) înseamnă succesul la școală” oferă în mod direct, în primul rând avertismente. Am publicat-o pentru a scoate în evidență un tablou general, o stare de fapt. Problemele descrise aici se amplifică de la generație la generație, nu neapărat din cauza dezvoltării tehnologice, ci din cauza regresului mental, din cauza unei proaste pregătiri educaționale, din cauza distrugeii reperelor discernământului.”

Și pentru a-ți răsplăti răbdarea de a parcurge acest articol, am pentru tine un exemplar al cărții, pe care-l voi face cadou celui care îmi va argumenta într-un mod cât mai interesant de ce și-ar dori să citească aceasta carte. Poate fi un comentariu, un articol pe blogul propriu, un email etc. Voi face alegerea și voi publica câștigătorul pe 6 decembrie.

Din nou despre educație

Dacă ați mai ajuns pe blogul meu până acum, probabil ați mai văzut ceva articole legate de educație și învățământ. Pur și simplu nu mă pot abține să nu scriu despre ce se întâmplă în România.

Sper că toată lumea știe sau a aflat de OUG Nr. 49 din 26 iunie 2014, publicata in MO din 486/30.06.2014 si de Metodologia cadru privind organizarea si functionarea invatamantului tertiar nonuniversitar, organizat la nivelul colegiilor din cadrul institutiilor de invatamant superior acreditate, in anul scolar 2014-2015 publicată pe în Monitorul Oficial pe 9 septembrie.

Pe scurt, împreună cu o mulțime de modificări aduse legii educației, modificăro care în opinia mea nu fac altceva decât să promoveze dezinteresul și lenea față de sistemul de învățământ, a fost actualizată și noua formă de invatamantului tertiar nonuniversitar, colegiul. Fiind invadați cu atâtea englezisme (college – instituție de învățământ superior), multă lume (inclusiv eu), citind rapid printre rânduri, a crezut că elevii care nu au luat BAC-ul, se pot înscrie la facultate. Nimic mai fals. Acești elevi se pot înscrie la colegii, adică la un fel de școali postliceale (invatamant tertiar nonuniversitar). Confuzia s-a făcut deoarece aceste colegii pot fi organizate acum și în cadrul universităților. Problema un pic mai mare este că universitățile pentru a atrage elevii, au declar că dacă după primul an de colegiu, elevii reușesc să ia BAC-ul, pot fi înscriși direct în anul II de studiu la facultate. Eu n-am găsit în lege sau metodologie să fie specificat dacă acest lucru este posibil. Dacă va fi posibil (deși eu încă sper că nu se poate așa ceva), atunci îmi întăresc și mai mult credința că cineva acolo sus își bate rău de tot joc de noi toți.

Pe lângă scandalurile cu licitațiile pentru manualele digitale, școlile încă în renovări, profesori tot mai puțin pregătiți și alte probleme grave din sistemul nostru de învățământ, să vă spun și despre ce vroiam de fapt să vorbesc 🙂

Tocmai a fost publicat raportul anual al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) privind sistemul educațional din lume. Raportul are 568 de pagini, 150 de grafice, 300 tabele și peste 100.000 de date statistice care ajută la conturarea structurii, modului de finanțare și performanței sistemului educațional din 34 țări membre OCDE și alte 30 de țări partenere (printre care și România)

Raportul integral poate fi descărcat de aici. Pentru cei cu mai puțin timp la dispoziție, există și o variantă „redusă”, cu doar 100 de pagini (poate fi consultată doar online). Prezentare de mai jos, afișează rapoartele cheie. Din păcate, nefiind membră OCDE, nu dispunem și de un raport foarte pe scurt, de două pagini și nici de un sumar în limba română. Așa că m-am gândit să vă evidențiez eu câteva idei. Iată câteva tabele și diagramele unde apare și România:

[slideshare id=38860269&doc=education-at-a-glance-2014-powerpoint-140909030821-phpapp01]

Student performance in mathematics, by gender, PISA 2012

Student performance in mathematics, by gender, PISA 2012

The Programme for International Student Assessment (PISA) este un test de evaluare a performanțelor sistemului de învățământ print testarea cunoștințelor elevilor cu vârsta de 15 ani. Ce este interesant la acest test: nu depinde programa școlară a fiecărei țări. Testele sunt concepute pentru a evalua în ce măsură elevii la sfârșitul învățământului obligatoriu, pot aplica cunoștințele lor în situații din viața reală, să fie pregătiți pentru participarea deplină în societate. Bineînțeles că am fost curios și am căutat pentru voi care sunt întrebările acestea pentru matematică. Iată și setul de întrebări PISA pentru 2012.

Cea mai tare țară europeană este Liechtenstein cu 535, urmată de Elveția cu 531 și Olanda cu 523. Media țărilor OCDE este de aprox 494.  România este pe la 445 între Turcia (448) și Bulgaria (439).  Să vă mai aud cum ridicați în slăvi sistemul nostru educațional, că e tare și mare și că ce elevi buni avem. Într-o altă statistică, doar 3,2% din elevii din RO au avut un scor peste 607 puncte, față de Bulgaria cu 4.1% sau Turcia cu 5,.9%. Suntem destul de jos după părerea mea. Bine, nu atât de jos ca media în Albania (394 puncte) dar oricum nu suntem de lăudat. Mi-ar plăcea să ajungem măcar pe la media țările OCDE.

Time spent (per week) doing homework or other study set by teachers (in hours) 

ore teme

Timpul petrecut pentru a face temele sau alte cereri stabilite de către cadrele didactice, în ore pe săptămână. Elevii români de 15 ani au declarat că petrec în medie 7.3 ore pe săptămână pentru a-și face temele la toate materiile. Nu știu sigur dacă prin asta se înțelege și timpul pentru învățatul lecției pentru a doua zi. Este o discuție foarte lungă aici. Dacă sunt 5-6 materii la care au de făcut teme pentru acasă, o oră pe săptămână pentru fiecare nu mi se pare deloc mult. După Italia, cu 8,9 ore săptămânal, România este pe locul 2 din Europa ca număr de ore de stat și făcut teme.  Spre deosebire, în Liechtenstein sau Finlanda, țări cu rezultate foarte bune la testele PISA, elevii petrec doar 3,2, respectiv 2,8 ore pentru teme. Sunt sigur numărului de ore este foarte mult influențat de modul de predare și sistemul educațional în general din acea țară + mai mult ca sigur, moștenirea genetică a fiecărui popor.

Teachers’ salaries and mathematics performance

salarii profesori

Corelația dintre salariile profesorilor și performanța elevilor la testele de matematică PISA

Pentru țările cu un Produs Intern Brut (Gross Domestic Product – GDP) de peste 20.000 USD / cap de locuitor, creșterea salariilor are o corelație bună cu scorurile obținute de elevi la teste de matematică PISA. Pentru țările cu PIB sub 20.000 USD, nu există o corelație între salariile profesorilor și rezultatele la teste. Asta poate însemna că până la un anumit nivel, infrastructura, baza materială, accesul la informație, etc. trebuie îmbunătățite dar, după ce au ajuns la un anumit nivel, doar creșterea salariilor profesorilor va avea un impact asupra rezultatelor obținute de elevi.

Conform graficului de mai sus, unde se poate vedea foarte ușor că salariile profesorilor din România sunt cele mai mici față de celelalte țări participante la studiu, aceștia fac ca elevii români să obține aproape aceleași note ca ale grecilor, în condițiile în care salariile profesorilor greci sunt de aproape 3 ori mai mari. Vă dați seama ce eficienți suntem? 🙂 Bine că nu au luat în calcul paritatea puterii de cumpărare (purchasing power parity -PPP) … că nu mai încăpea punctul nostru în grafic 🙂

Teachers’ feelings of preparedness for teaching (2013)

pregatiti

Mi-a plăcut statistica aceasta și am zis că trebuie comentat puțin. În România sunt cei mai puțini profesori care au declarat că sunt puțin sau deloc pregătiți pentru a preda (maxim 5% în total). Parcă  nu prea îmi vine să cred că așa este. Oare nu au o părere mult prea bună despre ei? Oare de ce în Finlanda, țară cu un sistem educațional de excepție, aproape 39% din profesori au declar că se simt puțin pregătiți să le prea elevilor?

Procentul din PIB alocat educației în România este 3,7%. Este unul dintre cele mai mici procente din Europa, dacă nu chiar cel mai mic, și asta spune multe despre cât de important este învățământul pentru guvernanți. Din păcate, sunt foarte puține locurile în acest raport în care România apare. Mi-ar fi plăcut să vedem unde ne situăm față de alte țări. Sunt foarte multe date interesante de studiat, păcat că nu vor fi analizate și de persoane cu putere de decizie prin Ministerul Educației.